Ute. Trib amerindian din familia lingvistică Uto-Aztecan locuia iniţial versanţii apuseni ai Munţilor Stâncoşi şi Platoul Colorado, în estul actualului Utah, nordul New Mexico, sud-vestul Wyoming, centrul şi vestul Colorado. După ce au cunoscut calul, Ute au pătruns constant în Marile Câmpii prin văile râurilor South Platte, Arkansas, Canadian şi Pecos. Aceste incursiuni au determinat apariţia unor influenţe câmpeneşti în cultura lor tipică Marelui Bazin, devenind vânători de bizoni şi adoptând locuinţa de formă conică, tepee, confecţionată din piei.

Caracterul relaţiilor cu albii a fost variabil în funcţie de epocă şi împrejurări. În primele decenii ale secolului al nouăsprezecelea ramurile nordice ale tribului se aflau în conflict cu negustorii de blănuri, în regiunea Munţilor Uinta şi în bazinul râului Green. În anii ‘40 căpetenia Taiwi a organizat federaţia Ute care îngloba toate ramurile tribului, dar existenţa ei a fost scurtă, diverse grupuri începând să semneze după 1849 tratate cu Statele Unite. Primele rezervaţii pentru ei au fost întemeiate după 1860, printre aceste anumărându-se cea de la Los Pinos unde cantona ramura Uncompahgre a căpeteniei Ouray. Indienii de la această agenţie erau prietenoşi faţă de albi şi în 1864 ei au servit sub comanda colonelului Christopher Carson în campania de iarnă împotriva indienilor Comanche şi Kiowa de pe râul Canadian, iar trei ani mai târziu l-au sprijinit pe acesta în înăbuşirea unei răscoale Ute, condusă de căpetenia Kanitse. Ultima lor revoltă împotriva americanilor a avut loc în 1879, indienii fiind pacificaţi în urma unei campanii conduse de Ranald S. Mackenzie.

2010 © Wildwest-Magazin