Shoshoni. Trib amerindian din familia lingvistică uto-aztecan, cunoscut de asemenea sub numele Snake locuia în Marele Bazin, pe teritoriul actualelor state Colorado, Idaho, Nevada, Utah şi Wyoming. Indienii Shoshoni vorbeau trei dialecte – Panamint în Nevada, Goshute în nordul Utah şi Idaho şi Windriver în Wyoming şi nordul Colorado – şi era divizaţi în douăsprezece ramuri – Boise, Box Elder, Bruneau, Digger, Green River Snake (sau Snake-Kogohue), Koso (sau Panamint), Lemhi (sau Agaiduka), Pohoque, Sherry-dyka, Tosawi Tukuarika şi Windriver – risipite pe un teritoriu imens şi separate unele de altele prin mari distanţe.

Ramurile occidentale, numite de albi “diggers” şi-au păstrat vechiul statut de culegători şi mai puţin de vânători, locuind în ţinuturile aride ale Marelui Bazin, în locuinţe de formă conică sau hemisferică numite wickiup, construite din diverse materiale vegetale. Spre deosebire de acestea, ramurile răsăritene – Windriver – au cunoscut timpuriu calul, adus dinspre sud de indienii Ute şi şi-au extins aria de locuire spre est, ajungând până pe versanţii răsăriteni ai Munţilor Stâncoşi, preluând multe elemente ale modului de viaţă specific indienilor din câmpii, inclusiv cortul de formă conică din piei de bizon, numit tepee.

Pătrunderea vânătorilor de bizoni Shoshoni în nord-vestul Marilor Câmpii a întâlnit o puternică rezistenţă din partea indienilor Blackfeet pe cursul superior al lui Missouri, iar mai la sud, pe râurile North Platte şi Laramie, au intrat în conflict cu ramurile apusene ale indienilor Dakota şi cu Cheyenne.

Cu albii, indienii Snake au întreţinut în general relaţii amicale, ca parteneri în negoţul cu blănuri. După venirea mormonilor în Utah, aceştia îi încurajau pe indieni să atace convoaiele de emigranţi, însă au fost pacificaţi în urma campaniei colonelulului Patrick E. Connor din 1863. Ulterior, ramurile răsăritene ale tribului s-au unit sub conducerea şefului pacifist Washakie. O primă rezervaţie creată pentru ei în valea râului Green din Wyoming a fost strămutată pe râul Wind, ca urmare a construirii căii ferate Union Pacific. De aici, ei au sprijinit trupele americane conduse de generalul Crook în campania din 1876 împotriva indienilor Sioux şi Cheyenne. Ultima revoltă Shoshoni a izbucnit la 1879 când un grup de indieni din ramura Sheepeaters (Tukuarika) au refuzat să-şi părăsească teritoriile din Munţii Salmon River pentru a se stabili în rezervaţia de la Fort Hall.

Ramurile apusene ale indienilor Shoshoni s-au stabilit ulterior în mai multe rezervaţii din Nevada, Idaho şi California, iar ramurile estice s-au aşezat în rezervaţiile Fort Hall din Idaho şi Wind River din Wyoming.

2010 © Wildwest-Magazin