Blackfeet. Confederaţie a trei triburi amerindiene din nordul Marilor Câmpii, aparţinea familiei lingvistice Algonkin, numele sub care a fost cunoscută traducându-l pe cel prin care aceşti indieni se desemnau ei înşişi: Sik-sika (Mocasin negru).

Originari din regiunea Marilor Lacuri, în urmă cu câteva secole au început să se deplaseze spre Marile Câmpii, însuşindu-şi elemente tipice ale culturii din această regiune. S-au stabilit vremelnic pe râul Saskatchewan, unde contactul cu caii şi armele de foc a determinat o puternică răspândire a lor, astfel încât la începutul secolului al nouăsprezecelea ocupau un vast teritoriu, extins spre sud până la izvoarele fluviului Missouri.

Cele trei triburi erau alcătuite fiecare din câteva cete: două (septentrională şi meridională) în cazul ramurii Blackfeet propriu-zisă, trei pentru ramura Blood sau Kainah şi cinci pentru ramura Piegan. Fiecare ceată era condusă de unul sau mai mulţi şefi şi fiecare îşi avea propriul lagăr de iarnă, separat de al celorlalte, de obicei în văile adăpostite ale râurilor. Trăiau într-o strânsă alianţă cu tribul Gros Ventre, acesta fiind multă vreme calificat de către negutorii de blănuri drept Blackfeet. Expediţii războinice întreprindeau împotriva indienilor Shoshoni şi Bannack care la sfârşitul verii vânau bizoni în câmpiile aflate sub jurisdicţia lor, dar şi împotriva indienilor Crow, care le-au zădărnicit expansiunea spre sud.

Faţă de americani s-au manifestat de la început cu ostilitate, încurajaţi în această privinţă de negustorii de blănuri britanici, cu care făceau negoţ la posturile comerciale canadiene. Ulterior, prin meritul lui Kenneth Mackenzie, American Fur Company i-a atras în negoţul american cu blănuri, construind şi unele posturi comerciale în teritoriile lor de vânătoare.

2010 © Wildwest-Magazin