Negoţul cu blănuri. Activitate economică cu antecedente în pionieratul continentului nord-american s-a dezvoltat în Vest în trei regiuni distincte: 1) bazinul fluviului Missouri şi Munţii Stâncoşi, 2) sud-vestul şi 3) bazinul fluviului Columbia.

În bazinul Missouri, negoţul cu blănuri a luat amploarte după cumpărarea Louisianei din iniţiativa lui Manuel Lisa şi clanului Chouteau din Saint Louis, operaţiunile extinzându-se treptat spre Munţii Stâncoşi. De-a lungul timpului, mai multe firme şi-au succedat supremaţia în această arie: Lisa & Company, parteneriatul Saint Louis Missouri Fur Company între Lisa şi negustorii metropolei missouriene, Missouri Fur Company, Rocky Mountain Fur Company a lui William H. Ashley, Columbia Fur Company, American Fur Company a lui John J. Astor şi urmaşa acesteia Pratte, Chouteau & Company.

Operaţiunile negoţului cu blănuri în bazinul Columbia au fost efectuate de North-West Company şi ulterior de Hudson Bay Company şi cu excepţia tentativei eşuate a lui Astor prin Pacific Fur Company, monopolul britanic asupra regiunii a fost prea puţin stânjenit de interese americane.

În sud-vest, unde echipe de trappers americani au pătruns după întemeierea Republicii Mexicane, negoţul cu blănuri a avut o mai redusă amploare, principalele operaţiuni fiind concentrate în bazinele unor afluenţi ai fluviului Colorado (Gila, San Juan, Gunnison, Little Colorado, Uncompahgre). Avanpost al negustorilor de blănuri din această regiune şi punct comercial de aprovizionare era localitatea Taos din Munţii Sangre de Cristo.

Negoţul cu blănuri utiliza atât de serviciile vânătorilor albi cât şi ale triburilor amerindiene a căror dependenţă de bunurile de provenienţă europeană era deja antrenată. Într-o primă fază tranzacţiile aveau loc la posturi comerciale fixe, amplasate strategic în punctele cheie ale unei regiuni, pe marile râuri sau la confluenţa principalelor văi, unde atât brigăzile de trappers cât şi partenerii indieni se deplasau pentru a-i întâlni pe reprezentanţii firmelor angajate în acest comerţ. După invadarea Munţilor Stâncoşi, William H. Ashley a introdus sistemul rendezvous-urilor anuale, stabilite în locuri anume, unde caravanele comerciale întâlneau într-un anumit interval din an echipele de trappers şi cetele de indieni din ţinutul blănurilor.

Amurgul negoţului cu blănuri în Vest a survenit practic înainte de 1840 datorită epuizării efectivelor principalului vânat care-l susţinea: castorul sau biberul nord-american. Unele firme au rămas încă vreme de un deceniu sau două pe poziţii, angajând afaceri profitabile chiar dacă era operaţiunilor de anvergură era apusă.

2010 © Wildwest-Magazin